Dacă ești iubitor de burgeri, s-ar putea să te intereseze că un local din Valencia a câștigat premiul pentru cel mai bun burger din Spania!
Este vorba de restaurantul Jenkin’s, care a câștigat cea de-a III-a ediție a ”The Champions Burger”.
Campionatul spaniol de hamburgeri s-a desfășurat în perioada 02-05 și 09-12 iunie. S-au întrecutcele mai bune 20 de restaurante cu burgeridin Spania, care au rpezentat 75 de feluri de burgeri.
Burgerul câștigător –”Emmy B” nu a fost inclus în meniu, cel puțin la data redactării articolului, 15.07.2022! El a fpst comercializat pentru lună.
Sper să nu mă înjuri pentru știrea asta, dar cum localul este specializat în burgeri, m-am gândit că te-ar interesa un altul din meniu!
”Emmy B” era făcut din: carne de vită Black Angus, brânză cheddar afumată, ceapă caramelizată, bacon, murături și sos coreean.
Informații, rezervări restaurantJenkin’s, aici – are mai multe locații în Valencia, poate găsești una aproape de tine!
A II-a și a III-a pozițieîn concurs au revenit restaurantelor La Muralla – Almenara, Castellón și Raffs– Valencia.
”Raffs”, burgerul de pe locul al III-lea, este un burger de vită cu brânză cheddar, rondele de ceapă prăjite, slănină crocantă și sosul Raffs făcut cu caju prăjit.
Café del tiempo este o băutură specific valenciană, care se bea în perioada călduroasă a anului, vara.
Ce are special?
Este un café solo, cum i se spune în Spania la cafeaua expresso, iar separat se aduc un pahar cu gheață și o felie de lămâie.
Clasic, ele se amestecă de la început, iar lămâia se stoarce. Știu, e posibil să strâmbi din nas, te înțeleg pentru că și eu sunt o băutoare a cafelei fără arome! Cum sunt curioasă când sunt într-un loc să trăiesc experiențe de-ale locului, inclusiv gastronomice, am comandat și eu fără mari speranțe! Am fost surprinsă să îmi placă! 🙂
Aici este nevoie să explic diferența între café solo și espresso.
Café solo este făcută doar din cafea și apă (practic cafea peste care vine apă fierbinte la o anumită presiune).
Un espresso este cafeaua făcută la aparatul numit espresor, dar care, în a cărei compoziție intră tot doar cafea și apă.
Un café solo este mereu un espresso, dar un espresso nu este mereu un solo!
Concluzie: Este vorba de aceeași cafea, diferită de orice alt tip, cafea americană, capuccino, etc.
În video poți vedea o mică demonstrație 🙂
De la acest tip de cafea au apărut și adaptări de vară ale altor tipuri, așa că poți cere un “bombón” – cafea cu lapte condensat (laptele este doar adăugat cafelei nu și amestecat, astfel cafeaua este din două culori), un “café americano” del tiempo și chiar și un ”cremaet” del tiempo. Cremaet este o cafea flambată, îi spun eu, are alcool, puțină scorțișoară și coajă de lămâie, evident, și cafea căreia i se dă efectiv foc în paharul în care se servește.
Dacă chelnerul nu înțelege când îi cereți, spre exemplu, un café americano del tiempo – ceea ce e foarte posibil pentru că cei care lucrează în diverse servicii știu doar varianta clasică a unui serviciu sau produs consacrat, fără alte abateri de la ea – cereți-i să vă aducă separat un pahar cu gheață si o bucată de lămâie. 😉
* * *
Cum te deplasezi dintr-un punct al Valenciei în altul cu autobuzele liniei EMT, afli aici.
Care este traseul unei linii EMT, afliaici (mergi în stânga la ”Ver lineas” și selectezi numărul dorit).
Orarul Metrovalencia direcția aeroport, valabil 2022, poate fi vizualizat aici.
Despre bilete de călătorie, ce includ și tarife, afli aici.
Pentru locuitorii Comunității Valencia, paella este mai mult decât un fel de mâncare! Paella reprezintă momentul zilei în care familia se adună la masa sau ocazia în care pot fi alături de cei dragi.
Paella este un preparat originar din Valencia, Spania, al cărui ingredient principal este orezul, de obicei însoțit de fructe de mare, pui, iepure sau legume.
Primul tip de paella care s-a gătit a fost paella valenciana și se estimează că ar fi apărut în . al XVIII-lea în Albufera.
Dacă îți place paella, cred că ești interesat să afli unde poți mânca o paella autentică, în Valencia, dar și în alte orașe ale Spaniei și ale lumii.
În ajutor îți vine Ghidul Wikipaella, în care sunt incluse 349 de restaurante din lume considerate că fac o paella clasică autentică.
Sigur, acestea nu sunt singurele locații în care se poate mânca o paella autentică! Dacă ești în Comunitatea Valencia și cunoști un localnic, sigur îți poate recomanda un loc unde se face paella tradițională!
Ghidul are informații complete și despre tipurile de paella și modul în care ”trebuie” să fie consumată.
Wikipaella este o asociație non-profit înființată în urmă cu 7 ani.
Obiectivul Wikipaella – să definească, să apere și să promoveze paella clasică în întreaga lume. să o pună în valoare ca moștenire colectivă.
Recent, în Valencia a avut loc cea de-a șaptea ediție a Ghidului Wikipaella. La ea au participat manageri ai unor importante restaurante de paella din Comunitatea Valencia, dar și din lume.
Majoritatea restaurantelor remarcate de Wikipaella 2022 sunt în Comunitatea Valenciană.
În provincia Valencia sunt 180 de restaurante, dintre care 31 gătesc pe foc de lemne.
În provincia Alicante sunt 82 de restaurante, dintre care 20 gătesc pe foc de lemne
În provincia Castellón sunt 40 de restaurante, dintre care 7 gătesc pe foc de lemne.
Restaurantele care gătesc pe foc de lemne au primit premiul ”Cullera de Fusta”.
Una din condițiile unei paella reușite se spune că este gătitul ei pe foc de lemne (de portocal).
Wikipaella menționează 42 de restaurante din restul Spaniei și din lume, care prepară paella autentică. Astfel, dacă ești în Madrid, Murcia, Columbia, Dubai, Statele Unite sau Costa Rica, poți mânca o paella ca și când ai fi în Albufera, locul ei de origine.
Lista completă a restaurantelor poate fi găsită aici.
Există și o aplicație care poate fi descărcată de pe play.google.com și pe iOS.
Paella – Bun de Interes Cultural
Simbol al unității și gastronomiei teritoriului valencian, paella a fost declarată în octombrie 2021 de guvernul valencian, Bun de Interes Cultural.
De ce simbol al unității? Pentru că tradițional, paella se mănâncă cu prietenii și/sau familia. Se spune că îi adună pe cei dragi și apropiați în jurul ei.
Considerată un fel de mâncare tradițional și contemporan în același timp, paella are un caracter reprezentativ pentru societatea valenciană.
Decretul prin care paella a fost declarată Bun de Interes Culturaldefinește ce este ”paella valenciană”, prepararea rețetei (care are mai multe variante), descrie modul în care se cultivă și se recoltează orezul, tehnicile de preparare, precum și simbolismul pe care îl aduce la mesele în familie.
Premiul pentru cea mai bună festivitate care pune în valoare paella a fost acordat Las Hogueras de San Juan, sărbătoare emblematică a orașului Alicante, pentru evenimentul său de la Lo Morant Park, care timp de 40 de ani, a reunit mii de oameni pentru a gusta o paella de la Alicante.
Mai jos o înregistrare cu cea mai mare paella gătită la concursul din 2019.
Unde poți mânca o paella tradițională în Valencia
🥘 Restaurantele tradiționale de paella sunt deschise sau gătesc paella DOAR la prânz pentru că potrivit tradiției, paella se servește doar la prânz!
🥘 Înainte de a merge la o locație anume, de care ai auzit și unde vrei să mănânci, verifică-i orarul pe internet, să nu mergi degeaba!!
🥘 Paella se pregătește pentru minim două persoane, nu se poate cere o porție, ca la alte mâncăruri gătite.
La Restaurantul Mateu. local cu tradiție în prepararea paella, aflat în El Palmar, Albufera.
Albufera este locul de origine a paella. așa că nu puteam să încep recomandările decât cu acest loc.
Aflată la 10km distanță sud de Valencia,Albufera este un parc natural protejat, recent inclus pe lista ecosistemelor umede din lume.
Localitatea El Palmar este renumită pentru multitudinea localurilor care gătesc paella. Nu este singura localitate din Albufera, dar este cea mai apropiată de Valencia.
Eu am mâncat de trei ori paella la Restaurantul Mateu, de fiecare dată la distanță de minim 1 an, și calitatea a fost aceeași, serviciile asemenea, adică foarte bune.
O paella a casei pentru două persoane, o sticlă de apă minerală și două cafele au costat 47 euro.
Înregistrarea am făcut-o în luna iunie 2022, să nu râzi de comentariile bâlbâite și încrucișate! 🙂
Și dacă nu îți place paella, îți recomand o excursie de o zi în Albufera, este o zonă plină de natură, chiar traseul autobuzului public trece prin stuf și păduri de pin. Apusurile in Albufera sunt și ele faimoase!
Dacă îți place fideuá, un tip de paella, dar făcut din paste fidea în loc de orez, pește și/sau fructe de mare, în Valencia găsești restaurantul care a câștigat premiul I pentru cea mai bună fideuá din lume la cea de-a 47 edițiție a concursului ”Concurs de Fideuà de Gandia”.
Este un local unde nu se poate mânca, doar se gătește, genul de local ”comida para llevar” – mâncare de luat acasă.
Dacă comanzi online ai reducere!
Gătește diferite tipuri de paella și chiar și la comandă, dar nu pentru aceeași zi!
Despre Asador Boro am scris aici, este locul din care îmi cumpăr de mâncare de mai bine de cinci ani, deci recomand tot în cunoștință de cauză!
Gătește și diverse mâncăruri tradiționale pe bază de orez, vinerea – Aroz agridulce (cu bucăți de carne de pui, mazăre, ardei și ceapă, gust mai acrișor, nu e o mâncare cu sos), zilnic – aroz al horno (orez la cuptor cu bucăți de roșie, bucăți de costiță și un cârnat local, nu e o mâncare cu sos), lunea (doar din septembrie până la început de iunie) – aroz rosejat (cu bucăți de morcov și de carne, nu e o mâncare cu sos).
În vreme ce în unele țări europene, obiceiul este ca de Crăciun să se mânânce turtă dulce și să se bea vin fiert, în Spania, este vremea turrón-ului.
În limba română, turrón este tradus prin nuga, dar cele două sunt diferite din toate punctele de vedere: compoziție, textură, gust.
Ce este turrón-ul
Turrón-ul se făcea inițial din migdale prăjite, miere pură și albuș de ou. Nu se folosea zahăr, doar miere pură, deoarece alimentul nu era comercializat. Zahărul a fost adăugat în compoziție începând din sec. al XX-lea, când a început să se fabrice pe scară industrială.
Puțină istorie
Turrón-ul și marțipanul, și el un dulce tradițional de Crăciun, în Spania, sunt două produse fabricate din migdale și zaharuri a căror origine datează cu secole în urmă.
Se estimează că încă din epoca greacă se pregătea o pastă din fructe uscate (în principal migdale) și miere. Ea era folosită de sportivii greci ca produs energetic pentru a participa la olimpiade.
Majoritatea oamenilor de știință localizează însă originea turrón-ului în peninsula arabă.
Teoria se bazează pe un tratat din sec. al XI-lea, scris de un medic arab, în care se vorbește despre ”turun”. Se consideră că arabii au fost cei care l-au produs, căutând un aliment nutritiv care să poată fi ușor de transportat de armatele lor, dar mai ales de conservat o perioadă mai lungă fără pericol de intoxicație.
Tot ei au fost cei care au adus acest desert în Spania și Italia.
Versiunea spaniolă a turrón-ului s-a născut în provincia Alicante în jurul sec. al XV-lea.
Există documente din secolele al XV-lea și al XVI-lea care demonstrează deja că în timpul Crăciunului turrón-ul a fost protagonistul culinar al acestei perioade a anului.
Datele istorice menționează existența turrón-ului în Villa de Sexona (actuala Jijona) în secolul al XVI-lea.
Este important să știm că există un singur turrón original, cu câteva ingrediente și caracteristici foarte speciale. Ceea ce se vinde în magazin sunt, în majoritatea cazurilor, ceea ce este cunoscut sub numele de ”turrón divers”.
Turrón, produs alimentar reglementat prin lege
În Spania, Decretul regal 1787/1982 reglementează producția și vânzarea de turrón și marțipan, definind în același timp tipurile de turrón care se pot găsi pe piață. Articolul 2 arată că:
“2.1. Turrón este masa obținută prin prepararea mierii și a zaharurilor cu sau fără albuș de ou sau albumină, cu încorporarea ulterioară și frământarea migdalelor prăjite, decojite sau decojite. Mierea poate fi înlocuită total sau parțial cu zaharuri din diferitele sale clase și derivați.”
Este considerat turrón original, cel produs în localitățile Jijona și Alicante. Jijona este tot o localitate aflată în Provincia Alicante.
Pe când turrón-ul de Jijona este ”blando”, ”moale”, o pastă consistentă, cel de Alicante este ”duro”, ”tare”, de culoare albă și are bucăți întregi de migdale în el.
Consiliul de reglementare este responsabil pentru protejarea și reglementarea acestor produse. Ele au propria denumire, de origine controlată, care le face să fie protejate, iar producția lor să fie monitorizată și inspectată riguros.
Datorită acestei denumiri de origine, se poate certifica faptul cămateriile prime din care este fabricat turrón-ul sunt originare din Alicante sau Jijona și că migdalele sunt mereu din soiul Marcona.
* * *
Dacă vrei să fii la curent cu ce se mai întâmplă în Valencia sau să vezi diverse lucruri din oraș, urmărește-mă pe Facebook.
* * *
Valenciana.ro este rezultatul exclusiv al muncii autorului și este finanţat doar de acesta și de donațiile cititorilor. Răsplătește informațiile funizate, efortul și timpul autorului, aici!
* * *
Tipuri de turrón
Producția de turrón s-a extins pe coasta mediteraneană a Spaniei, ceea ce a prilejuit și diversificarea tipurilor de turrón.
Dacă inițial turrón-ul nu conținea ciocolată, astăzi există turrón și cu trei feluri de ciocolată, de trufe, cu whisky. Se produce turrón cu bucăți de fructe confiate, de nuci. Majoritatea acestora au apărut în ultimii ani.
În Spania, turrón se mănâncă tradițional de Crăciun, Navidad, perioada sărbătorilor fiind și cea în care se găsește din abundență în supermarket-uri.
În ultimii ani, se mai produce turrón și de sărbătorile pascale, dar diversitatea un este atât de mare.
Turrón de calitate este cel pe al cărui ambalaj scrie ”calidad suprema” sau că este produs în Jijona sau Xixona (valenciană).
Cea mai veche firmă producătoare de turrón este ”1880”, al cărui slogan este: ”cel mai scump turrón din lume”. Compania se află în Jijona, aparținând aceleiași familii din 1.725.
Alte dulciuri tradiționale de Crăciun
În Comunitatea Valenciană sunt cunoscute ”peladillas”, migdale confiate, care se servesc în special de Crăciun și pe oaspeți la botezuri. În Grecia se numesc koufeta, în Italia confetto și în Franța dragée.
Marțipan
Este un dulce făcut din migdale măcinate, zahăr și ouă, proporția acestora diferind în funcție de rețetă. Se flosesește și ca umplutură a unor produse de patiserie sau ca produs în sine.
Mantecados și polvorones
Reprezintă o altă categorie de dulciuri tradiționale în Spania. O caracteristică a ambelor este aceea că pentru prepararea lor se folosesc untura, făina și zahărul. Mantecado se consumă în orice moment al anului, în timp ce polvorones, doar de Crăciun. Diferențele dintre ele constau în modul de preparare: mantecados spre deosebire de polvorónes sunt aromate cu lămâie, scorțișoară, polvoronele coapte se presară cu zahăr, în timp ce mantecados sunt de obicei acoperite cu semințe de susan înainte de coacere. În mod tradițional, polvorone au o formă ovală, iar mantecado-urile sunt mai rotunjite.
Ultima fotografie de mai sus este dintr-un supermaket. În preajma Crăciunului, în supermarket-uri sunt amenajate locuri în care se află o diversitate de mantecados și polvorones.
Roscón de Reye
Sau kings cake, prăjitura regilor, este un desert din aluat, în formă rotundă, gol în centru, ornat cu felii de fructe confiate de diferite culori. Poate fi umplut cu frișcă, trufă sau ciocolată.
Se obișnuiește ca în interior să se pună surprize constând în figurine din ceramica sau plastic, pe care mesenii ajung sa le gaseasca intr-o felie.
Un obicei este și acela ca în aluat să se introducă un bob uscat. Potrivit tradiției, cine găsește bobul plătește pentru roscón.
Roscón-ul se servește pe 6 ianuarie, de Día de los Reyes Magos (Ziua Regilor Magi). Despre ea poți citi aici.
Fiecare regiune din Spania are dulciuri specifice, tradiționale, dar în articolul de față am vorbit doar despre cele mai populare.
* * *
Dacă vrei să fii la curent cu ce se mai întâmplă în Valencia sau să vezi diverse lucruri din oraș, urmărește-mă pe Facebook.
* * *
Valenciana.ro este rezultatul exclusiv al muncii autorului și este finanţat doar de acesta și de donațiile cititorilor. Răsplătește informațiile funizate, efortul și timpul autorului,aici!
* * *
Surse de informare: Elespanol.com, Turronesydulces.com.
Acest articol nu este despre mine, deși începe cu o confesiune: nu îmi place să gătesc. Când vine vorba de bucătărit, mâinile îmi devin instant două palete de lemn. Și ca și când n-ar fi suficient, singura lor menire pare a fi să se încurce una pe alta. Ce am făcut după ce m-am mutat în Valencia? Am găsit o ”mamă”adoptivă: Asador Boro.
Cine este Asador Boro
Când am venit în Valencia, am cochetat cu bucătăritul, dar fără succes. Propriile limite nu le-am putut depăși. Văzându-mi preocuparea pentru mâncare gătită, gazda mea de atunci, mi-a recomandat comida para llevar.
– Sunt localuri în care se gătește mâncare, doar că nu poți mânca acolo, o iei pentru acasă. Încearcă cu încredere, spaniolii își cumpără de aici! Atât doar că aici se gătește sărat.
Apoi mi-a recomandat câteva din cartier. Le-am încercat pe toate și chiar câteva în plus. Avusese dreptate: cu excepția a două locuri, peste tot mâncărurile păreau făcute din sare. Asador Boro era unul dintre ele. În sigla lui scria și ”comida casera”; adică mâncare de casă.
La primele cumpărături aici, am revenit pentru calitatea mâncării. Însă într-o zi de mare nevoie culinară și lipsă de oferte, aveam să îi descopăr și programul. Era duminică și în apropierea mea nu era deschis niciunde în afară de Asador. Avea deschis inclusiv sâmbăta, duminica și sărbătorile legale, zile în care majoritatea localurilor de acest gen au închis. Programul i-a rămas acelaș și în prezent.
Cum duminica și sărbătorile legale, supermarketurile sunt închise, singura soluție rămân restaurantele. Și ele deschise după programul spaniol, puține în timpul prânzului…. Aspectul material era și el important, mai greu să găsești un loc în care să mănânci bine, dar și sub 14 euro.
Cu timpul, am mai încercat diverse localuri, dar concluzia finală a rămas aceeași: Asador Boro.
Deși am devenit o clientă constantă, curiozitatea nu m-a împins mai departe de paella valenciană, fideua, paella de mariscos, arroz al horno….. îmi place orezul și aș mânca fără oprire.
Cocido completo sau puchero valencian
Totul s-a schimbat într-o zi, când în Valencia a venit un val de gota fria. Cerul era o conductă spartă din care curgea apă continuu și în rafale. A trebuit să ies din casă, aveam treabă la bancă. Așa că m-am dus și să cumpăr mâncare. Când am ajuns la Asador, eram tocmai ieșită de sub duș doar că îmbrăcată. Intrasem în local și apa tot mai curgea de pe mine, din haine. Asta i-a atras atenția celui care servea clienții și mi-a reținut figura. În perioada care a urmat, cu un zâmbet, cu glume mici, am legat comunicarea. Și într-o zi, probabil sătul de câtă paella comandasem comparativ cu câte feluri de mâncare are, m-a întrebat:
– Ai mâncat cocido completo?
Încurcată, i-am spus că nu știu ce e.
– E o mâncare gătită cu legume și carne.
– Nu, îi răspund, tot ce am mâncat gătit și cu specific este puchero valencian.
– Ei, ăla e, i s-a luminat fața, doar că are mai multe denumiri! El de fapt e specific din zona Madridului.
– Ai pucherooo?? mai să-mi sară ochii peste tejghea.
A confirmat din cap cu satisfacție.
– Sigur că vreau!!
– Uite, a revenit, în fiecare zi avem un meniu. E format din două feluri de mâncare și un mic desert. Ieși mai bine ca bani decât dacă cumperi un singur fel. Meniul costă 6,50 euro. Iar în fiecare vineri să știi că parte din meniu e cocido completo.
Pentru cine nu știe, cocido completo sau puchero valencian este un fel de mâncare doi în unu. Se fierb diverse legume (cartofi, morcovi, ceapă, varză, păstârnac, napicol, un tubercul de forma păstârnacului, năut sau orez) cu bucăți de carne de diferite proveniențe: pulpă de pui, de porc sau genunchi, coadă de porc, cârnat, șorici, chiftele fierte, vită. Zeama rezultată, care e de fapt un concentrat, se înmulțește și diluează cu caldo, un adaos lichid ca o supă. Se găsește în supermarketuri și este făcut special pentru diferite tipuri de mâncare. Întâi se servește supa caldă cu năut sau orez, apoi felul doi care este format din legumele și bucățile de carne. Dacă rețeta, chiar și așa șchioapă, am reușit să o redau, gustul îmi e imposibil. Și dacă mai adaugi și un pahar de vin roșu bun, nimic nu mai poate fi adăugat.
Pentru prima oară am mâncat puchero valencian într-un restaurant. Nu m-am gândit nicio clipă că l-aș putea găsi și într-un local comida para llevar, credeam că aici se gătesc doar mâncăruri gen paella, pui la rotisor și cartofi prăjiți.
După ce am mâncat primul cocido de la Asador Boro, am început să aștept ziua de vineri. Nu pentru că ar fi venit sfârșitul de săptămână, ci din rațiuni culinare.
Paella, falcă de purceluș și multe altele
Era ziua dinainte de San Josep, 19 martie, sărbătoare legală, când magazinele sunt închise. M-am dus la Asador. În stradă o coadă mică ieșea din local. M-am așezat și eu. Când am pășit înăuntru, am dat de ceva agitație. Ceva mai mult personal ca de obicei, iar mâncarea se împacheta într-un ritm aproape robotic. Atunci mi-au atras atenția cele două dulapuri cu pui la rotisor. Fuseseră acolo dintotdeauna, dar nu am putut vedea mai departe de diversele paella. Rânduri de pui ce se învârteau, iar sub ele cartofi pentru care se scurgea zeama puilor. Nu am rezistat și am cerut și eu jumătate de pui și patru jumătăți de cartofi. Surpriza avea să vină înainte de a pune capacul pachetului, când Asador cu o cană de metal a luat din acea zeamă a puilor și a turnat peste jumătatea de pui din pachet. Acasă mi-a fost imposibil să mă abțin de la a înmuia pâine proaspătă în sosul acela. Asta după ce am încălzit cartofii în sosul acela de pui…
Am început să împărtășesc pe Facebook imagini, impresiile mele de la Asador Boro și prețuri. Fără să știu, un amic virtual aflat în concediu în Valencia, s-a dus la Asador. După ce a trăit experiența, a scris în comentariul unei postări de-a mea:
– Confirm, mâncare bună la prețuri rezonabile! Mi-a plăcut mai ales falca de purceluș, dar și crema de zahăr ars (numită flan în Spania).
– Poftiiiim, ai falcă de purceluș și mie nu îmi spui?? mă duc a doua zi cu reclamație pe ton de glumă la Asador.
Zâmbește și ia un pliant de pe tejghea. Îl pune pe ea și îl deschide.
– Mujer, uite, aici este totul!!
– Aaaa, păi nu așa, eu vreau să îmi recomanzi tu.
Am râs amândoi.
– Îți pun?
– Normal, mai întrebi? Îmi plouă în gură de când am citit comentariul românului.
Da, acum pot și eu să confirm și eu că sunt gustoase.
Când s-a apropiat vara, s-a închis sezonul cocido completo. Nu aș fi știut, Asador m-a anunțat cu o săptămână înainte, în caz că vreau.
– Vara, valencienii nu preferă mâncarea gătită.
Și datorită programului de vară, am cunoscut orezul acrișor-dulce, care i-a luat locul vinerea, am aflat că marțea, Asador face paella de verduras (paella de legume), preferata mea.
– Dar de ce nu faci paella de verduras tot anul?? E cea mai bună după mine!
A întins mâna spre tejghea, a luat un pliant cu meniul, l-a deschis și mi-a arătat:
– Mujer, uite, scrie aici. Dar știu, știu, tu ești jurnalist de teren, nu citești meniurile, mi-a spus râzând. Și dacă îți plac legumele, să îmi spui că pentru vineri pot să fac vinete umplute cu ciuperci și legume.
– Serioooos??
– Da, îmi spui doar.
– Să fie acum, vineri, două jumătăți de vinete, te rog.
Niște vinete a căror umplutură de ciuperci și ardei mi-a pocnit ușor la fiecare mestecătură. Și asta în timp ce se făceau tot una cu brânza-cașcavalul de deasupra, topit. Când am revenit la Asador i-am mulțumit și i-am spus că mai bine înlocuiește în meniu vinetele cu carne cu cele cu legume.
– Sunt amândouă.
– A, da?? Nu am timp să citesc, eu sunt reporter de teren, i-am răspuns râzând.
Istoria din spatele meniului
Știam că toate atmosfera de la Asador Boro trebuie să o prind într-un articol. Dar pentru asta aveam nevoie de el, personajul principal. După atâtea luni de glumit, eu nu îi știam numele. Am să îl rog să îmi povestească ceva despre el, dacă e afacerea lui sau e angajat și să-l întreb cum îl cheamă, am plecat într-o zi hotărâtă spre local.
– Noooo, îmi spune ferm, e afacerea mea, Maria. Iar despre mine ce să-ți povestesc? mă întreabă punând niște porții de paella persoanei din fața mea.
– Cum ai început, dacă ai preluat afacerea sau ai învățat de la părinți…. dacă te ajută cei din familie.
Felul în care a repetat întrebările mi-a spulberat orice speranțe de a avea ceva scris de la el. Încasează prețul, timp în care tac și aștept să termine cu doamna. Caut în minte să inventez ceva, mi-ar părea atât de rău să nu scot ceva pentru un articol….. dar până să apuc să spun ceva, dispare în spatele localului. Revine în niciun minut cu o hârtie mare în mână. O pune pe tejghea:
– Uite. Era acum 25 de ani.
Într-un format puțin mai amre decât un A4, n decupaj al unui articol de ziar. În foto, Asador în spatele tejghelei, unde punea paella când am început eu cu întrebările. Pe perete erau prețurile scrise cu cifre mari, negre. Sunt în pesetas. Pungile galbene cu cocoșul roșu, cele pe care le are și astăzi atârnau într-o parte. Nimic schimbat, doar Asador puțin mai tânăr.
– Două’șcinci de ani?? mă mir. Madre mia ce a trecut timpul!!
– Da!! Eu singur am început totul. Fusesem chelner, îmi plăcea să servesc lumea, dar am vrut ceva mai mult. Și am pornit pe drumul meu.
Două’șcinci de ani, îmi repetam în minte. Îmi amintisem că îmi spusese de curând că vacanța lui înseamnă o săptămână vara. Atât. Altfel, zi de zi, sărbători, el e acolo.
– Și zi de zi aici!
– Zi de zi.
– La ce temperatură lucrezi? îl întreb. Uneori vara e greu de suportat temperatura pentru noi, cei care cumpărăm și stăm în local 5 minute.
– Păi depinde, când e vară, înăuntru se fac 40 de grade.
– Dar de unde ești? îl întreb, gândindu-mă că cu întrebarea asta voi afla ceva uluitor. Pentru mine uluitor însemnând orice altă comunitate a Spaniei. Deja vedeam construcția articolului despre un om care a învățat să gătească specific unui loc deși nu era de acolo, cum totul e posibil….
– De aici, din Valencia, mi-a întrerupt gândurile. M-am născut în cartierul Carmen, lângă Plaza del Negrito.
– Serioooos??
– Da, da!!
Cartierul Carmen este inima orașului, Valencia istorică.
– Ce îți pun azi, Maria? schimbă subiectul.
Nu mai știu ce am comandat pentru că m-am întors imediat în capul meu să schimb direcția textului.
Stilul Asador Boro
Asador are așa, un stil aparte, e atent cu lumea, știe cât și cum să glumească. Când m-am întors să ies din local am văzut că în spatele meu era coadă. Schimbase subiectul strategic. Mi-am luat comanda și am ieșit. Scopul nu mi l-am atins, dar nici nemulțumită nu eram. Asador îmi dăduse acces la trecutul lui atât cât aveam nevoie. Motivul pentru care eu tot cumpărasem de la el nu erau informațiile în cifre și date, ci calitatea mâncării.
– Știi cum îți spun? l-am întrebat cu proxima ocazie.
– Cum?
– Mama mea de Valencia!
A râs.
– Da, da, nu râde, că mie nu îmi place să gătesc, dar în schimb, îmi place să mănânc bine. Și mama gătește bine …..
– Aaa, cu-atât mai bine pentru mine!
Când facem ceva, nu e vorba doar plăcerea pentru acel lucru. În el punem puțin din istoria personală, a părinților noștri și ce ne-au învățat. Iar când e vorba de mâncare, savoarea stă în toate ingredientele, în sos și-n condimente, dar mai ales în dragul cu care o pregătim.
PS: Acest articol nu este unul publicitar!! El este rezultatul experienței mele culinare cu Asador pe parcursul mai multor luni pe care am vrut să v-o împărtășesc și vouă.
În foto, cod prăjit cuardei copți.
Informații utile
– Adresă: Avenida del Puerto, 86, Valencia, 46023
– Program:
Luni, Marți, Miercuri: 12.00 – 15.45
Joi, Vineri, Sâmbătă: 10.00 – 16.00 și 19.00 – 22.30
Duminică: 10.00 – 16.00
– Meniu și prețuriaici. Asador Boro are pizza, sandwich-uri, salate și multe alte feluri de mâncare. Pentru comenzi mai mari de 30 euro, se acordă discount de 20%.
– Comenzi și rezervări pe whatsapp: (+34) 963.626.111
Dacă ai bugetul limitat sau ești interesat să mânânci ieftin și bun în Valencia, am să îți recomand locul din care eu cumpăr de mâncare mai mai mulți ani!
Soluția ca să mănânci bun și ieftin în Valencia, sunt localurile pe a căror firmă e scris ”Comida para llevar” -mâncare de luat,în traducere aproximativă sau ”Comida casera” – mâncare făcută în casă sau comida al horno – mâncare în cuptor.
Specific le este faptul că nu au locuri unde să stai și să mănânci, acolo doar se gătește mâncarea. Sunt niște bucătării industriale, amenajate cu aragaze, plite, rotisoare unde se gătește mâncarea. Se pregătesc mai multe feluri, iar unele locuri au și un meniu al zilei.
Astfel de localuri se găsesc peste tot în Spania, deci și în Valencia.
Un mare plus al acestor tip de localuri este faptul că au deschis chiar în timpul prânzului, în general între 12.00 și 16.00. Cum știi, în Spania este ora siestei și foarte multe restaurante sunt închise în acest interval.
Nu în toate localurile ”comida para llevar” se mănâncă bine!!! Înainte de a cumpăra, întreabă pe cineva din oraș, gazda sau la hotelul la care stai. Ei pot să îți recomande un astfel de loc cu mâncare bună, sunt cele mai indicate persoane. Dacă nu ai pe cine întreba, intră pe Google și dă o căutare după astfel de localuri sau pe Tripadvisors. Mai ale pe ultimul vei găsi și impresiile celor care au mâncat acolo!
Unul din lucrurile pentru care spaniolii sunt admirați este că știu să îți trăiască viața. Așa că tot mai puțini își petrec timpul în bucătărie și aleg să cumpere de la ”comida para llevar”. Este valabil mai ales pentru cei care muncesc, care la ora 14:00 iau pauza de masă. Este ora la care restaurantele se umplu, iar astfel de locuri sunt și ele aglomerate.
De obicei, un local ”comimda para llevar” deschide la ora 12:00.
Ele sunt foarte numeroase, trebuie doar să fii atent, când ești pe stradă să te uiți după ele. Cred că apare câte unul la fiecare sută de metri.
Mâncare cu specific local
În urmă cu vreo cinci ani am descoperit un astfel de loc. Se cheamă Asador Boro și se află în zona portului.
Inițial nu am văzut decât paella și puntillas (pui de caracatițe prăjiți), probabil doar asta mă înteresa! În timp, am văzut însă că meniul este foarte divers.
Aici vei găsi paella valenciană (cu pui și carne de iepure), paella de mariscos (cu fructe de mare), fideúa (în loc de orez este fidea cu fructe de mare), aroz al horo (orez la cuptor cu roșii și cârnați), pui și cartofi la rotisor, cod prăjit, pulpe de pui cu cartofi (o mâncare cu sos), calamari prăjiți, falcă de porc, vinete umplute. Acestea sunt felurile de mâncare preparate specifice sau preparate tradițional.
Localul oferă mai multe feluri de mâncare inclusiv pizza, dar și un meniu al zilei. Dacă sunteți multe persoane și vrei să fii sigur că vei găsi anumite feluri, poți suna să îți rezerve ce vrei. Ție îți va rămâne doar să te duci, să plătești și să iei mâncarea.
Pe ”Asador Boro” îl testez de atâția ani, așa că vorbesc de o constanță a calității mâncării. Să ai în vedere că în Valencia se mănâncă sărat, mulți străini se plâng de asta, nu e doar opinia mea, iar ”Asador” nu gătește la fel de sărat. Nu excesiv! Sigur, i se poate întâmpla să-i scape, dar e o excepție!
Feluri de mâncare și prețuri
Meniul zilei la ”Asador Boro” este de 6,50 euro. El include două feluri de mâncare, în fiecare zi este altceva, și un mic desert.
O porție de fideua și una de paella, probabil în jur de 350 gr fiecare costă 8,25 euro. Aici o porție de paella este 4,50 euro, doar fideua este puțin mai scumpă.
Dacă vrei să încerci mai multe feluri de mâncare, am să îți spun una din experiențele mele și cât a costat: o porție de fideua, o jumătate de pui la rotisor și trei jumătăți de cartofi la rotisor. Prețul: 10,50 euro.
În cazul ”Asador Boro”, dacă ai să comanzi mai mult de 30 de euro, vei avea parte de o reducere de 20%.
Cum îmi place orezul, o perioadă am comandat obsesiv paella, schimbând doar uneori cu fideua. Patronul, care este prezent zi de zi servind, m-a îndemnat în una din dăți să încerc și altceva:
– Să știi că avem și meniul zilei, dacă vrei să schimbi. Sunt alte feluri de mâncare. Iar vinerea pregătim cocido completo!
Important: dacă vrei să ai de unde alege, vină cât mai aproape de ora deschiderii, ora 12:00!! Are clienții lui și mâncarea bună se termină repede!
Ce este cocido completo
Atât mi-a trebuit să aud de cocido. Îl cunoscusem cu ceva timp în urmă, mâncând într-un banal restaurant din cartier.
Cocido este un fel de mâncare tradițional în Spania, doar că are denumiri regionale. De origine, este din zona Maridului. În regiunea valenciană este cunoscut sub numele de ”puchero valenciano” sau ”cocido completo”. Se prepară prin fierberea mai multor legume (aici cartofi, morcovi, năut, ceapă) cu diverse feluri de carne (de porc, de pui, de miel, cârnați, chiftea).
Acest fel de mâncare este un fel de doi în unu pentru că acoperă atât felul întâi, cât și pe al doilea. Zeama în care au fiert cele de mai sus se amestecă cu caldo, o zeamă ( scuze de exprimare, dar nu știu cum să o definesc, care se găsește semipreparată șți în supermarketuri) . Ceea ce rezultă este supa care se servește caldă. Felul al doilea este compus din legumele și carnea însoțite eventual de diverse sosuri și bine-nțeles de un pahar cu vin roșu.
Sper să nu-ți fi provocat o furtună în stomac sau în gură, am vrut doar să știi despre ce e vorba. Dacă vei vedea undeva ”cocido completo” sau ”puchero valenciano” să știi despre ce e vorba. Mie îmi place atât de mult că spun că-i o mâncare de dai cu căciula în papagali! Am adaptat puțin vorba noastră românească. La ”Asador boro”, cocido este mâncarea din meniul de vineri.
Acest articol nu este o reclamă plătită la ”Asador Boro”!!
Este un loc de unde cumpăr mâncare de mai mult timp, sunt mulțumită de calitate și am vrut să știi și tu. Știu cum e să fii nou într-un oraș și/sau să vrei să mănânci ceva gustos! Plus că astfel de lucruri nu le găsești în ghiduri turistice!
Informații utile
– Adresa ”Asador boro”: Avenida del Puerto, 86, Valencia 46023
* Cu autobuzele rețele de transport municipale EMT, liniile 4, 92
* Cu bicicleta. Despre rețeaua de biciclete a municipalității, poți citi aici.
El Pollo Criollo
Sau, în românește, ”Puiul rumenit”.
Este un local tot ”comida para llevar”, care prepară carne pe grătar în stil argentinian, parilla, dar nu și de vită și paella valenciana (cu iepure și pui).
Zilnic, grătarele duduie sub caldura vreascurilor și cărbunilor încinși!
Ce poți găsi? Cârnați – longaniza, morcilla, chorizo – pui, frigărui, coaste de porc și, nu în ultimul rând, cartofi în staniol, pe cărbuni! Pe toate vi le recomand, împreună cu unul din sosurile casei!
Meniul complet îl ai aici! Poți comanda, dar e nevoie să vii și să ridici personal comanda.
Mâncarea nu e ieftină ca la ”Asador”, oricum mai ieftină dect la restaurant, și, ce mai important, merită! Spre exemplu, o pulpă de pui pe grătar costă 4,30 euro!
Sunt aproape sigură că te vei linge pe degete!
-Recomandări:
– Vino cât mai aproape de ora deschiderii! Dacă nu poți și vrei să te asiguri că găsești ce vrei, sună și dă comandă! E nevoie să spui și ora aproxiamtivă la care vii! Personalul nu vorbește engleză, dar e amabil!
– Dacă ai dat comandă, verificați ce vi s-a pus în casoletă, e posibil să mai greșească, fără intenție! Dar se poate îndrepta cât sunteți în local!
– Ca să-ți faci o idee, las aici un video pe care l-amm făcut în iunie 2022. Am greșit când am spus de cartofii pe grătar, probabil că de poftă! 🙂 Eu când îmi cumpăr cartofi, acasă pun puțin parmezan peste ei și îi bag un pic la cuptor!
Informații utile:
– Adresă: Av. Manuel Candela 28, Bajo Izquierda, Valencia.
– Tel: +34.963.301.487
– Program zilnic: 10:30-15:30 și 19:30-22:30
* * *
Articole care s-ar putea să te intereseze ca turist în Valencia
– Despre unde poți mânca o paella, la mama ei acasă, afli aici.
În Valencia vei întâlni localuri pe care scrie ”horchateria” sau vânzători ambulanți de horchata/orxata.
Amintindu-mi de primele mele zile în oraș, când mă miram ce o fi,am realizat că ar fi binevenite niște informații.
Așa că articolul de față te va pregăti, teoretic vorbind. Practic, va rămâne să încerci tu la fața locului.
Ce este horchata
Horchata este denumirea generică pentru o varietate de băuturi răcoritoare din lapte de plante, de obicei cereale. De obicei, termenul este urmat și de numele cerealei respective și înseamnă ”lapte de …..”.
Horchata se prepară cu apă, zahăr și nuci de tigru umede sau măcinate. Pentru îmbunătățirea aromei se folosesc scorțișoară și coajă de lămâie.
Pentru un gust autentic se recomandă horchata neîmbogățită cu zahăr, variantă care a devenit foarte populară.
* * *
Vrei să mergi la un concert cu muzică live? vizitează grupul de Facebook Valencia Live Music Bars!
Despre spectacolele de flamenco din Valencia, poți citi aici.
Se spune că horchata este băutura faraonilor, fiind folosită încă din Egiptul antic. Asta este concluzia după ce în morminte și sarcofage au fot găsite chufas.
Autori persani și arabi din antichitate au menționat beneficiile digestive și dezinfectante ale nucilor de tigru, care au fost folosite și ca băuturi medicinale pentru calitățile lor energetice și diuretice.
Se pare că în regiunea valenciană, horchata a pătruns pe la anul 1000 DH, odată cu cucerirea musulmană.
Prima atestare documentară datează din sec. al XIII-lea și menționează horchata ca băutură similară celei de azi. Inițial se pare că era făcută din migdale, dar, din motive de economice și de rentabilitate, locul lor a fost luat de chufas.
Horchata valenciană
Horchata valenciană este făcută din chufas, termenul spaniol pentru ”tiger nuts”, nuci de tigru. Ele sunt tuberculii plantei cu aceeași denumire, Cyperus esculentus.
În regiunea valenciană, dar și în Spania, termenul de horchata se referă la cea făcută din chufas, chiar dacă de multe ori termenul nu e cuprins în denumire.
În Cordoba, Andaluzia, este specifică horchata de almendras, orchata de migdale.
* În foto, chufas.
În Valencia, horchata este originară din localitatea Alboraya, Valencia.
Horchata este o băutură foarte populară în Spania. Numeroase studii arată că, după bere, este băutura cea mai consumată în Spania pe timpul verii.
Tradițional, horchata se servește cu fartons. Fartons sunt produse de patiserie în formă de baghete mai mici, al căror interior este dintr-un aluat mai afânat și al căror exterior este pudrat cu zahăr .
Vara se bea rece, de cele mai multe ori granizado, adică cu bucăți de gheață în ea. Localurile o servesc după preferința consumatorului, așa că o poți mânca chiar și cu înghețată.
Despre gustul ei nu pot să îți spun nimic peentru că nu găsesc nicio similaritudine. Este un fel de … zeamă de nuci, cel puțin după textura pe care o lasă în gură.
Chufa și horchata, pastilă de sănătate
Chufa este considerat super aliment datorită proprietăților sale nutriționale incredibile.
Este bogată în minerale (fosfor, calciu, potasiul, magneziu și fier), grăsimi nesaturate, proteine și vitamine (vitaminele C și E) și are un aport important de enzime ce ajută digestia.
Horchata îmbunătățește hipertensiunea arterială și este recomandată în dietele fără colesterol.
Datorită aportului mai mic energetic este mai bună decât laptele de soia.
Horchata poate fi consumată de persoanele vegetariene, vegane, dar și de cele care au alergii la nuci, gluten sau lactoză.
Unde poți să bei horchata în Valencia
Fiind o băutură atât de populară, există localuri dedicate, numite horchaterii. În ele poți bea și cafea, dar produsele specializate sunt horchata și fartons.
Ideal ar fi să bei horchata la mama ei, acasă, adică în localitatea Alboraya, vecină cu Valencia, aici sunt mai mult locații tradiționale, dar câteva sunt și în Valencia.
În centrul vechi al Valenciei, cea mai vestită orchaterie este Horchateria Santa Catalina și recent deschisa Horchateria Daniel aflată pe Calle Sant Vicent Martir (un magazin al celei renumite din Alboraya).
Tradiționale sunt și Casa Horchata și horchateria El Collado, situată în Plaza Dr. Collado (aproape de Mercado Central), Calle d’Ercilla, 13, deschisă 10:00-14:00 și 16:00-21:00.
Vei găsi și tonete ambulante prin oraș unde se vinde horchata sau orxata în valenciană.
Orchata se găsește și în localuri cu alt specific, motiv pentru care vei vedea afișe la intrarea unora pe care e scris: “Hay Horchata”, adică ”Avem horchata”.
Horchata se fabrică și industrial, astfel că o găsești în formă îmbuteliată și în supermarket-uri.
În Alboraya se află și Muzeul Horchata. O casă veche de secole, El Machistre găzduiește un muzeu dedicat explicării cultivării nuci de tigru și producției de horchate. Este obligatorie programarea vizitei.
* * *
Orarul Metrovalencia direcția aeroport, valabil 2022, poate fi vizualizat aici.
Diferite hărți ale Metrovalencia, le poți descărca de aici.
Despre bilete de călătorie, ce includ și tarife, afli aici.
Știai că autobuzelel EMT circulă și noaptea și în afara Valenciei? Citește aici.
O dimineață de pe la jumătatea lui martie 2019, plecasem la vânătoare de fallas-uri prin Valencia. Eram lângă Torres de Quart, Turnurile Quart, când corpul îmi tot spunea că mai vrea o cafea. Deși băusem una înainte de plecare, altfel n-aș fi reușit să ies din casă.
Mayan Coffees sau cafeneaua Mayan. E scris în dreptunghiul alb desenat pe peretele gălbui, sub o cană mare, cu conturul verde. Sub ea, tot cu verde: ”Cultivăm. Prăjim. Servim”. De-a lungul peretelui, spre intrare, niște table suspendate, una în spatele celeilalte, se mișcă ușor în vânt. Prima îmi atrage atenția: ”Cafea de la ferma noastră”.
Odată ce le-ai trecut pragul, unele localuri te surprind. Interiorul îți oferă o altă imagine decât cea la care te așteptai de-afară. La CafeneauaMayan, prevestirea galbenului din exterior, de atmosferă caldă, simplă și plăcută se continuă în interior. Ca și când o pensulă uriașă a pictat totul dintr-o mișcare.
În fața intrării, un bar mic, cu două scaune. Sunt ocupate de un cuplu. Înaintez căutând un reper: cer la bar sau să merg la masă? Când dau cu ochii de aglomerația de pe jumătatea stâng-a barului mă opresc. O tavă cu croisante, un bol cu portocale și două suporturi de sticlă cu picior, de sub ale căror capace par a râde o prăjitură cu mere și una cu morcovi. Nuanțele de maro, consistența blatului, dar și a glazurii care nu era țeapănă, sunt semnele unei prăjituri de casă.
Recomandare cu surprize
Doamna alături de care ajung, îmi vede privirea lungă și mă îndeamnă în engleză:
– E foarte bună, încearc-o!! Se referea la prăjitura cu morcovi că la ea mă holbam.
Întorc capul spre ea. Un chip blând și luminos, de o frumusețe elegantă îmi inspiră încredere. Decid să beau cafeaua cu o felie de prăjitură.
Aștept ca baristerul să își termine ritualul la mașina de cafea și să mă privească. Nu vreau să îl deranjez, pare într-o lume aparte. El, mașina de cafea, ceștile, pe care le întoarce cu fața în sus, cana în care toarnă lapte și celelalte ustensile din jur. Sunt acolo, în acel local, dar totuși separați de restul spațiului prin ceva.
Cred că simțurile îi sunt adaptate mediului de lucru. Nici n-apuc să termin gândurile și întorcându-se spre mine, mă întreabă ce vreau.
– Un capucino și o prăjitură cu morcov.
– Imediat! îmi răspunde și-și continuă ritualul.
În trecere prin Guatemala
Mă duc spre partea din spate a cafenelei, la o poliță-bar din dreptul ferestrei și mă cocoț pe scaun. De la înălțimea lui pot studia localul fără să par indiscretă.
Locația nu e mare, să aibă poate zece mese cu totul. Ce atrage și dă sentimentul de familiaritate, nu sunt atât dimensiunile, cât decorațiunile și desenele de pe pereți. Suportul de șervețele așezat într-o găină sau cocoș tricotat, maro cu galben, niște mingi mari și ovale, portocalii, prinse într-un cui, circuitul cafelei de când e floare până când ajunge-n cană desenat cu verde, cantitatea de cafea din fiecare tip al băuturii pictată în dreptul barului. În spatele a două fotografii alb-negru cu Turnurile Quart în anii ’60, un desen ce mă duce cu gândul la cultura Maya. Este reprezentat tot circuitul cafelei prin simboluri și linii.
– Cafeaua și prăjitura! mă trezește vocea celui care îmi aduce comanda.
Când soția e în bucătărie …..
Poate că rândurile de față ar fi trebuit să înceapă de aici, când am sorbit cafeaua și am mestecat o bucată de prăjitură. Gustul a fost atât de fin că părea mai degrabă o senzație decât o explozie de savoare în gură. Despre ce era vorba, de fapt, am aflat când m-am dus să plătesc. De fapt mi-am creat ocazie să mă bag în seamă, ceva mă chema către tejgheaua de la intrare.
– Gustoasă tarta asta de morcovi, e făcută în casă?
… soțul dă din casă
Cel care mă servise e la bar. Zâmbește ușor și îmi spune:
– E făcută de soția mea! și arată spre bucătărie. O cheamă pe Gladys, îi spune că mi-a plăcut.
– Mulțumesc! Îmi place să fac prăjituri, e o rețetă din familie! Și ce e aici și nu e al meu, spun asta! Uite, cum sunt croisantele! Pe ele le cumpăr! Prăjitura cu morcov una pe zi.
Îmi povestește puțin despre blat, care nu e nici sec, dar nici foarte însiropat și despre morcovii pe care îi folosește. Nu îi aud cuvintele, doar le înghit cu noduri.
Și prăjitura cu mere avea față de ”casă”, dar nu mai puteam suporta alte detalii culinare.
Generații de oameni și boabe
– Și cafeneaua? întreb, intuind că ei nu sunt niște simpli angajați.
– Cafeneaua Mayan am deschis-o în urmă cu cinci ani. Când bunica mea a lăsat moștenire plantația de cafea, La Morenita (Guatemala), ne-am gândit să facem ceva mai mult! De trei generații familia noastră se ocupă de cafea! Am vrut să aducem oamenilor povestea cafelei, să știe tot procesul, de la arbore și până când ajunge în ceașcă…. Plantația noastră nu e mare, are o suprafață de 4000mp și se află la o altitudine de 1350m și ceea ce ajunge azi la Mayan este rezultatul muncii oamenilor de acolo. Am format o cooperativă și în ea lucrează persoane de toate vârstele, îmi spune Gladys și face o pauză, probabil să vadă dacă am înțeles.
Fața nevăzută a cafelei
Zâmbesc în semn de plăcere, dar nu văd esențialul. Continuă:
– Pe plantație lucrează și copii! În America de Sud e sărăcie …… De aceea avem bolul acela (n.a. și-mi arată cu mâna bolul imens de sticlă de pe bar în care sunt monede). Tot ce se strânge acolo merge la copii. Forța de muncă de pe plantațiile de cafea este mult subevaluată!! Companiile mari au cumpărat plantații și plătesc lucrătorii cu foarte puțin. Noi nu am vrut să o vindem pe a noastră și nici să profităm de pe urma celor care muncesc așa că am format cu ei o cooperativă, iar câștigurile le împărțim. De doi ani exportăm și în Orientul Mijlociu și pentru asta suntem foarte bucuroși, pentru că ferma noastră se susține din eforturile proprii, putem să îi plătim pe oameni astfel încât să fie mulțumiți! Iar toate fermele de cafea cu care colaborăm sunt ale particularilor, nu aparțin unor companii.
O cafea cu spumă de pasiune
O privesc și ascult pe Gladys cum vorbește și mă întreb oare ce iubește mai mult: cafeaua sau spiritul de comunitate? Deși, dacă stau bine să mă gândesc, cam greu să vorbești despre ele separat. Cafeaua are nevoie de colectivitate ca din arbore să ajungă licoare, iar pe de altă parte, orice comunitate când se reunește, o face în jurul unor căni cu cafea. În drumul ei cel lung, cafeaua unește invizibil existențe.
– Toată cafeaua dela Cafeneaua Mayan este de pe plantația noastră!! Noi o prăjim aici, noi o preparăm, nimeni nu intervine în procesul ăsta înafară de noi! Sunt importante solul în care crește arborele, aciditatea lui, temperatura la care crește și mai ales tot ce se întâmplă după ce e culeasă.
– Am văzut desenele astea, îi spun arătând la cele de pe pereți.
– Da, reprezintă circuitul cafelei. Aici este ca o poveste, are și text, e pe înțelesul oricui, iar aici, mai simplu și în stil guatemalez. Am vrut să atragem atenția celor care vin aici asupra procesului cafelei! Este unul lung și presupune multă muncă!! Uite, la orice masă ai sta, vezi unul dintre desene! îmi arată răsucindu-se ușor pe loc.
Familia de la Cafeneaua Mayan
– E tare plăcut aici la voi, la Cafeneaua Mayan e o atmosferă ca de familie!
– Păi suntem o familie! El e soțul meu, Oscar (n.a. cel care îmi adusese cafeaua și prăjitura), iar ea este mama mea, dar nu lucrează aici, adaugă râzând. Mi-o arată pe doamna de la bar, cea care îmi recomandase prăjitura.
Mă întorc către ea și îi spun râzând:
– M-ai păcălit!!
Își dă ușor capul pe spate amuzată:
– De ce, nu a fost bună?
Doamna și domnul sunt americani, le place să călătorească și câteva luni pe an le petrec în Valencia. Le plac orașul, clima, oamenii …..
Ați vrea să-mi zâmbiți la poză?
– Dacă nu vă supărați, aș vrea să vă fac o poză tuturor. Asta doar dacă vreți și sunteți de acord să o pun în articol.
Aud un cor de ”Sigur!” Gladys și Oscar vin grăbiți și se așează alături de doamna și domnul. De partea cealaltă a barului, baristerul își vede de treabă fără să atragă atenția. Oscar îl strigă și îi face semn cu mâna să se alăture:
– Christian, vino! Vino și tu!! Doar ești parte din Familia Mayan!
Orice turist care ajunge în Valencia vizitează și Turnurile Quart, care sunt un obiectiv turistic. Odată ajunși aici, nu ratați Cafeneaua Mayan, e chiar în spatele turnurilor! La prețuri decente o să aveți parte de o experiență cu savoare și zi de Guatemala!
Informații utile
– Adresă: Calle Murillo 54, 46001, Valencia
– Program zilnic: 09.00-20.00
– Informații suplimentare: se poate servi mic dejun și ceai.
Cum ajungi:
– Cu autobuzele companiei de transport public EMT, Liniile 5, 73.
– Cu Metro, cele mai apropiate stații de metrou până la Torres De Quart: stația Pont De Fusta Linia 4 – Mas Del Rosari , stația Àngel Guimerà Linia 9 -Riba-Roja De Túria.
Dacă ești în inima orașului Valencia, mai exact în Plaza de la Virgen și foamea îți dă târcoale, ai mânca ceva, dar nu pe săturate, am o recomandare: empanada de la Pizza del Carmen. Le-am testat chiar eu și nu o dată, așa că vorbesc în ”foarte” și gustoasă cunoștință de cauză.
Empanadas sunt o varietate de patiserie făcută din cocă, al căror conținut poate fi dulce sau sărat. În cazul de față, sărat. Ele pot fi umplute cu carne, ton, ouă, roșii, spanac, brânză, șuncă cu mozarella, legume, ciuperci sau orice combinație dintre acestea. Sigur, sunt diferite tipuri nu se folosesc toate la un loc. Se pot prepara prin prăjire în ulei sau coacere în cuptor.
Ți-am lăsat gura apă? Te cred, știu cum este; eu însămi sunt o pofticioasă. Dar scopul articolului nu este să-ți fac în necaz, ci să-ți dau o informație utilă. Așa că rezistă, înghite-n sec și citește mai departe dacă ai de gând să vii prin Valencia.
Locul unde poți cumpăra așa ceva se numește Pizza del Carmen.
Ca aspect s-ar putea să nu-ți inspire încredere. Este genul de foarte mică afacere artizanală în care proprietarii sunt mai mult ocupați cu munca și mai puțin cu imaginea. Panourile de reclamă, roșii cu imagini de burgeri, cartofi prăjiți, empanada, sandwich-uri nu sunt deloc atractive. Fac trecătorului o prezentare a meniului: aici mănânci ceva ”pe fugă”.
Ce mâncare găsești?
În primul rând trebuie să știi că Pizza del Carmen nu este un local cu mese și scaune, deci nu poți mânca stând jos. Doar în picioare, la una din cele două tejghele mici prinse afară, de zid sau undeva în zonă, găsind un refugiu decorativ din piatră, cum am făcut eu. M-am așezat pe el, am rupt punga de hârtie în două și am savurat.
Mi-am cumpărat o empanada cu carne de vițel și una cu șuncă și mozarella și l-am rugat pe vânzător să mi le încălzească puțin în cuptor. Când am trecut la atac, am constatat din nou plăcut coca cea puțină. Aici e pusă doar ca să țină laolaltă ingredientele dinăuntru, nu ca în alte părți, în care ai impresia că în cocă s-a strecut din greșeală niște umplutură.
La cea cu carne am descoperit că avea și bucăți de ceapă și măsline, iar carnea nu se pierdea într-o pastă în care nu distingeai nimic. Și ca să fie bucuria mai mare, nici sărate, nici picante. Aveau gustul ăla așezat și potolit al unei mâncări căreia îi simți ingredientele. Iar pe deasupra erau făcute la cuptor și nu prăjite.
După cum spune și numele, în primul rând găsești pizza. Nu este o varietate mare, să nu-ți închipui că te duci și ai de ales între douăzeci de feluri de pizza. Eu nu am mâncat, dar chiar și bucățile din vitrină, la orice oră m-am dus, arătau apetisante. Sunt o persoană pretențioasă la mâncare, iar când văd bucățile de pizza obosite, mi se taie orice poftă. Apoi mai găsești calzone și canelone, patiserii italienești ce fac parte din aceeași categorie.
Cât costă?
Empanada sau empanadillas găsești la toate patiseriile din oraș. Până acum nu am plătit mai puțin de 1,50 euro. Și asta la dimensiuni și cantități mai mici. La Pizza del Carmen, o empanada costă între 1,80 și 2 euro și este mai mare decât găsești în patiserii. Un canelone costă între 3 și 3,50 euro, iar un calzone 4 euro.
Cum ajungi la Pizza del Carmen
Localul este situat pe Calle Cavallers (Cavalleros) nr. 12, care pornește chiar din Plaza de la Virgen. Dacă vii de aici, se află undeva pe dreapta străzii, la maxim 5 minute de mers pe jos.
Empanada, personaj internațional
Acest fel de mâncare nu este tipic spaniol. Empanada este doar denumirea spaniolă.
El este tradițional în multe alte țări sub nume specific locale: în Italia calzone, în Turcia börek, în Egipt de Hawawshi, în Siria, Egipt, Iordania, Liban, Palestina fatayer.
Originea sa se găsește în obiceiul păstorilor și călătorilor de a umple pâinea cu carne sau legume. Era mâncarea pe care și-o luau cu ei la drum. De-a lungul timpului, locul pâinii a fost luat de aluat și conținutul rece de cel gătit.
Câtă Spania atâta empanada
În Spania, empanadas sunt consumate în aproape toate regiunile, dar Galicia se consideră zona de origine.
Numele provine din cuvântul spaniol ”empanar” al cărui prim înțeles este “de a închide ceva în pâine pentru a coace în cuptor” (am făcut o traducere exactă). Ele au fost adaptate specificului fiecărei zone sau comunități. La patiseriile din orice parte a Spaniei le veți întâlni sub denumirea de ”empanadas”. Doarcele pregătite tradițional poartă alte denumiri și au conținutul diferit.
În Insulele Baleare sunt denumite ”formatjades” și sunt umplute cu brânză sau carne, în Mallorca ”cocarrois” și au conopidă, spanac, migdale, stafide, nuci de pin sau ceapă. Bucătăriei madrilene îi sunt tipice empanadas cu carne de vițel sau ton. În Insulele Canare tradițional li se spune ”trucha”, adică păstrăv și sunt realizate din foetaj, fiind tradiționale de Crăciun. În Catalonia sunt cunoscute ca și ”clotxa” și sunt umplute cu roșii, șuncă, hering, legume sau cârnați. În Galicia, ”empanadas gallegas” cele mai comune sunt cele de ton, dar se fac și carne de porc, sardine, anghile, scoici, midii sau carne de pui.
În loc de concluzii:
Te rog nu mă înjura!! Sigur că ai fi putut savura o empanada în lipsa acestor informații! E posibil ca acum chiar să mă urăști! Dar m-a furat curiozitatea și am zis să o împart cu tine împreună cu mica mea experiență gastronomică. Dacă vii în Valencia, sigur îți vei aminti de acest articol. 🙂
PS: Pentru calitatea pozelor sper să mă scuzi. Am fost în locație într-un inerval orar însorit și oricât am încercat, cum era aglomerație, nu am putut închide ușile. 🙂
Sărbătoarea ”Las Fallas” nu se adresează doar tuturor vârstelor, ci și tuturor simțurilor.
Dacă vederea este solicitată doar în timpul spectacolelor pirotehnice nocturne, așa numitele castele de foc, auzul în timpul fiecărei mascletá sau pe stradă, când pocnesc petarde, mirosul este luat cu asalt aproape în permanență. Pe de o parte sunt praful și fumul ce rămân în urma petardelor explodate, iar pe de alta aroma de buñuelos, care plutește peste străzi, de multe ori mergând cu trecătorul la pas.
După 1 martie, când începe numărătoarea inversă, spectacolele pirotehnice se desfășoară zi de zi și ritmul manifestărilor crește, orașul se umple de chioșcuri de buñuelos și churros.
Ambele sunt dulciuri tradiționale spaniole. În timp ce churros cu ciocolată se găsesc tot timpul anului, buñuelos sunt specifice anumitor perioade ale anului. În comunitatea valenciană, pe durata sărbătorii ”Las Fallas”. El sunt ca și gogoșile noastre românești, doar că sunt făcute din dovleac.
Se servesc cu ciocolată sau fără, doar pudrate cu zahăr. Ele se fac pe loc, de aici și mirosul care se împrăștie pe distanță bună, până întâlnește mirosul de la următorul chioșc și așa, orașul ajunge prins într-o aromă ce provoacă orice dietă.
Locațiile unde se fac și se vând sunt temporare, deci au strictul necesar funcționării și livrării produselor dorite. După lăsarea serii devin parcă rupte din poveste, cu becurile lor luminând și cu recipientele de plastic pentru pus ciocolata lichidă atârnând de tavan.
Și pentru că e vorba de Spania, mai ales cele din cartiere, adună în jurul lor oameni cu chef de vorbă și poveste. Pentru mine e o plăcere să stau la o distanță și să urmăresc trecerea prin fața tarabei a pofticioșilor, a celor care nu știu ce cumpără și sunt curioși, a celor dornici de discuții sau a cunoscuților vânzătorilor.
Anul acesta, în Valencia au fost montate deja 119 astfel de chioșcuri, ceea ce face practic imposibil de evitat izul de buñuelos. Cine vrea să cunoască tradiția valenciană în timpul acestei sărăbători, nu poate rata degustarea măcar a unui buñuel. Ca să nu mai spun de farmecul ritualului de a te vizita fallas-urile, monumentele statuare, în timp ce se montează cu o pungă de buñuelos în mâini, degustându-le printre aprecieri.
