Duminică, 16 februarie 2020, la sediul la sediul Asociației “Pro Datina” din Valencia, Anca Albert și-a lansat noua carte, “La Alfombra”, în traducere “Covorul”.
Cum la eveniment autoarea a fost tot timpul în centrul atenției, am apelat-o a doua zi cu rugămintea să se prezinte și să ne povestească despre ea și carte.
Cine este Anca Albert?
Doar o femeie. O femeie ca oricare… cu multe vise. Și o mamă care, la fel ca multe altele, timp de ani de zile a lăsat femeia și visele la o parte.
În urmă cu 17 ani am dat cu piciorul la tot ce construisem în România și mi-am urmat soțul în Spania. Eram învățătoare, secretara școlii, director de Cămin Cultural, coregraf, ziarist de ocazie… A fost o decizie dificilă, deoarece aici a fost nevoie să-mi schimb drastic perspectivele laborale: curățenie în case, chelneriță, ajutor de brutar, vânzătoare… Nu mi-a fost rușine niciodată să muncesc, dar în câțiva ani mă simțeam prinsă într-un cerc vicios în care nu eram fericită și nici nu puteam ieși. Locuiam într-un mic sătuc din provincia Cuenca, fără mașină personală și fără alte posibilități de muncă.
Din fericire, la momentul potrivit am cunoscut oamenii potriviți, care m-au motivat și mi-au amintit că primul pas este să spui că poți. Și am putut. După ani, viața m-a adus la Valencia, unde din nou am luat-o de la zero… dar am adoptat aceeași deviză. Și am putut!
Sunt mamă, studentă, profesor de limba română, scriitoare, moderator de radio, instructor de dansuri populare, voluntar în asociații… și nu în ultimul rând, femeie.
Lansarea de carte a avut loc în Valencia. Tu trăiești aici de 6 ani. Cum se împacă viața de emigrant cu cea de scriitor? Când ai timp de creație?
Adevărul e că viața de emigrant este o viață ca oricare alta… “acasă” este în suflet și unde te simți bine. Evident, ți-e dor. Ți-e dor de familie, de prieteni, de locurile în care ai copilărit. Dar asta se poate întâmpla și dacă te muți în România dintr-o localitate în alta. Mărturisesc că, de cât timp trăiesc în Spania, doar de câteva ori m-am simţit emigrant. Au fost situații punctuale. În rest muncesc și trăiesc la fel ca în orice loc de pe pământ. De creație îmi fac timp, totul depinde de organizare și de voință.
Care este povestea cărții, ce te-a inspirat să o scrii și cum ai ajuns la titlul ei?
Scriu de mic copil, de prin clasa a doua sau a treia… povestioare, poezii… Cândva țineam chiar și un jurnal în care îmi notam gândurile. Îmi plăcea foarte mult și să citesc și întotdeauna am avut talentul de a-mi expune gândurile și emoțiile.
De-a lungul timpului am cunoscut mulți oameni și multe povești de viață. Am ales câteva care am considerat că i s-ar potrivi personajului meu inventat. Povești care influențează în definirea personalității cuiva. Și cum fiecare dintre noi are un loc în care se simte bine, în care se liniștește, unde se refugiază, personajul meu avea covorul camerei … un covor care de-a lungul timpului a fost martorul tăcut al trăirilor sale.
De ce o carte în spaniolă și nu în română, limba maternă? Nu ți-a fost greu să o scrii?
Mărturisesc că începusem să scriu în limba română, dar când am recitit primul capitol mi-am dat seama că strecurasem fără să vreau mai multe expresii sau cuvinte în spaniolă. Trăiesc înconjurată de limba spaniolă de 17 ani, aproape jumătate de viață, citesc presa sau cărți în spaniolă… Apoi, ideea mea era lansez cartea în Spania, așa că am hotărât să scriu în spaniolă.
Mi-a fost greu, într-adevăr, pentru că, deși vorbesc destul de bine limba și am un vocabular extins, vocabularul meu în limba română este net superior. Dar adevărul e că, în ciuda acestui fapt și după atâția ani, mă exprim mai bine în spaniolă.
Cu ce ai vrea să rămână cititorii după ce termină de citit cartea? Ce mesaj ai vrut să transmiți?
Vreau să transmit că viața e o mare necunoscută și că niciodată nu știm unde ne poartă destinul. Totul e să găsim acea forță interioară să râdem, să plângem, să învățăm și să iertăm și, nu în ultimul rând, să mergem mai departe pentru că, poate, undeva pe drum, ne așteaptă ceva mult mai frumos și mai intens decât ne putem imagina.
Orice carte are două povești: una despre creația în sine, despre drumul de la idee la scriitură și cea de după finalizarea cărții, care se referă la aspectele administrative. Aici intră tot ce înseamnă condițiile de publicare. Care a fost povestea ”La Alfombra” după ce ai terminat-o de scris?
După ce am terminat de scris am încercat să găsesc pe cineva să o corecteze. Oricât de bine aș vorbi eu spaniolă, mai fac greșeli, dezacorduri, iar în ceea ce privește scrisul sunt accente pe care încă nu le sesizez. Asta a fost cea mai dificilă parte. De-a lungul a doi ani cinci persoane mi-au promis că o vor face, doua din ele s-au și pus la treabă, dar au abandonat după primele două-trei capitole. Asta m-a făcut să nu prea am încredere în ceea ce am scris.
Apoi am rugat câțiva prieteni să o citească. Aceștia mi-au spus că pe măsură ce înaintau, citeau cu sufletul la gură. Am recâștigat puțin încrederea pierdută, dar tot eram sceptică în ceea ce privește cartea. Apoi am publicat pe pagina personală de facebook câteva poezii… care au fost remarcate și distribuite …una a ajuns chiar și prin diferite țări din America Latină.
Atunci prietenii “m-au tras de urechi” și au insistat să public cartea. Am găsit pe cineva care a luat rolul de editor în serios și a corectat-o, iar în câteva săptămâni era gata de tipar. Din discuțiile avute cu diferite cunoștinte, scriitori, am tras propriile mele concluzii și am decis să o scot direct pe Amazon. Colegul meu, Iulian Iuga a creat coperta și s-a ocupat de machetare. Și s-a născut…
Statistic, românii ocupă printre ultimele locuri din Europa la citit. Nu te-a speriat această realitate?
Nu! Am scris cartea pentru a transmite idei, nu în scop comercial. Şi, în altă ordine de idei, cred că publicul se educă, trebuie stimulat.
De Asociația hispano-romana ”Pro Datina” a cărei preşedintă ești și la al cărei sediu a avut loc lansarea de carte, am aflat recent. Poți să ne spui câteva cuvinte despre asociație?
Împreună cu alte 3 familii de prieteni avusesem un grupuleţ de dansuri populare. În ianuarie 2018, le-am propus să ne creăm propria noastră asociație și să ne “legalizăm” munca pe care și așa o depuneam.
Intrarea în legalitate ne deschidea porțile pentru a aplica în diferite campanii de finanțare pentru ONG-uri… în plus ne dădea “voce” şi nume pentru a putea fi auziți şi văzuţi. A fost greu, dar, încet-încet ne-am înconjurat de oameni care, la fel ca și noi, aveau ceva de spus.
În aprilie anul trecut am reușit să închiriem acest sediu, am muncit la rebilitarea lui, iar din septembrie am început să organizăm tot felul de activități. Suntem foarte serioși, exigenți, și mai ales ținem foarte mult la imaginea asociației… și totuși echipa se mărește pe zi ce trece. Ne bucurăm că suntem tot mai vizibili în comunitate dar și față de autoritățile spaniole, prin prisma muncii noastre și a activităților pe care le organizăm.
Cei care vor cartea ta, ”La Alfombra”, de unde o pot cumpăra?
Ȋn principiu o pot cumpara pe Amazon sau de la asociaţie. Dacă doresc o carte cu autograf, o pot achiziţiona la asociaţie sau, dacă nu sunt din Valencia şi doresc să le fie trimisă prin poştă, o pot contacta pe Ioana Mircea (facebook Ioana Ana-Maria Mircea, telefon +34 642 87 23 59), colega mea de la radio ROFM Valencia, care este reprezentantul meu şi se ocupă de acest aspect.
Pe Anca Albert o puteți asculta de luni până vineri, în fiecare dimineață de la 8.00 la 10.00, la Radio ROFM Valencia, la emisiunea ”Dimineți cu flux și reflux”.
Anca, mulțumesc pentru timpul și tot ce ai împărtățit cu noi! Îți doresc energie și multă inspirație!
* Fotografiile aparțin participanților la evenimentul de lansare.
