Ce este Albufera de Valencia

Parcul Natural Albufera este o zonă naturală protejată situată în Comunitatea Valenciană.

Teritoriul său se întinde de la gura râului Turia din orașul Valencia până la Cullera, la 30 de kilometri sud de acesta.

Este înconjurat de orașe mari, precum Catarroja, Silla sau Sueca,dar și de orașe mici, precum El Saler sau El Perelló.

În iulie 2022, zona a fost inclus pe lista ecosistemelor umede din lume.

Ce este o ”albufera”

Cuvântul ”albufera” denumește o acumulare de apă dulce, separată de aceasta printr-un cordon de nisip, dar care comunică totuși cu ea prin unul sau mai multe puncte.

Formarea sa se datorează de obicei colmatării unui golf datorită sedimentelor marine sau fluviale.

Albufera vine din arabă, ”al-buhayra”, care înseamnă ”marea mică”.

Scurtă prezentare Albufera de Valencia

Parcul Natural Albufera este o lagună de coastă separată de mare printr-o limbă de pământ cu plaje, dune și păduri de pin (dehesa).

Acest lucru este foarte important, deoarece lacul este înconjurat de câmpuri de orez (marjal), care sunt alimentate de apa dulce care coboară din munți.
Dacă s-ar amesteca sare și apă dulce, orezul, care este atât de important în gastronomia valenciană, nu ar putea fi cultivat. Mulți fermieri trăiesc astăzi datorită Albuferei.

Datorită importanței sale, a fost declarat Parc Natural în 1986, protejând atât lacul, cât și mlaștina și lunca.

Albufera este o zonă bogată de biodiversitate, deoarece pe lângă pești, trăiesc multe alte specii de viețuitoare, unele endemice.

Albufera a dat naștere și unui sector turistic: se fac plimbări cu barca pe lac (sunt renumite cele de la apus), sunt multe restaurante ce oferă mâncăruri specific locale (de aici e originară paella), oferta de cazare în zonă s-a extins.

Există trasee pentru bicicletă, iar din Valencia poți ajunge în Albufera daor pe bicicletă. Poți să îți faci o idee aici.

Parcul Natural Albufera se întinde pe o suprafață de 210 km² și este împărțit în trei zone distincte.

Lacul Albufera

Este cel mai mare lac al Spaniei. Are suprafață de 24 km² și o adâncime ce variază între 1 și 2 m. Suprafața Lacului Albufera este aproximativ egală cu cea a orașului Valencia.

În jur de 3 km² sunt acoperiți cu vegetație în care trăiesc păsări și animale specifice zonei.

Apa lacului este una dulce, cea mai mare parte a apei provine din Râul Jucar, care curge din munte.

Lacul Albufera își revarsă apele în mare prin trei canale artificiale care traversează cordonul ce îl separă de mare: gola de Puchol, gola de Perellonet și gola de Perelló.

În spaniolă, gola înseamnă gură de vărsare.

Rezervația Naturală Dehesa del Saler

Separă Lacul Albufera de mare.

Este o fâșie de 30 km de coasta de nisip fin, dune uriașe și păduri de pin, cu o lățime aproximativă de 1 km și o suprafață de aproximativ 850 ha.

Este singura zonă care menține în prezent un sistem pădure și dună mediteraneean bine conservat.

Restul este aproape în întregime a fost ocupat de urbanizări.

Dehesa este sectorul cel mai bine păstrat al câmpului de dunelor care a închis golful vechi. Dehesa are peste 400 de specii de plante.

Aici se găsește și Plaja La Devesa – cea mai sălbatică dintre plajele Valenciei.

Este o plajă cu nisip fin auriu, lungă de aproape 5 km și lată de 35 m.

Fotografiile aparțin Valenciana.ro

Tot în această fâșie dintre mare și Albufera se mai găsesc alte două plaje cunoscute, El Saler și Plaja La Garrofera.

Mai mult despre plajele din apropierea Albuferei, poți citi aici.

Orezăriile (el marjal)

Acțiunea omului de-a lungul timpului a transformat cea mai mare parte a lagunei în paduri de orez, construind canale și diguri.

Orezăriile au o importanță deosebită nu doar pentru agricultură, ci și pentru funcționarea sistemului ecologic al Parcului Natural Albufera.

Zona de orezării cuprinde terenuri care înainte făceau parte din lac. Se întinde pe o suprafață de 140 km² și reprezintă 70% din suprafața totală a ariei protejate.

Încă de pe vremea romanilor zona beneficia de un sistem de irigații, canale și șanțuri bine pus la punct, care transportau apa la terenuri.
Cel mai mare și important dintre ele este canalul Real del Júcar. El aduce apa pentru cea mai mare parte din orezăriile din Albufera.

În sec. al VIII-lea, arabii au introdus această cereală în aceste meleaguri mlăștinoase și în apropierea izvoarelor. Terenurile de aici îndeplineau caracteristicile potrivite pentru cultivarea orezului.

Valencia este leagănul producției de orez în Spania.

Mai jos, harta Parcului Natural Albufera cu cele trei zone ale sale.

Harta aparține Parquesnaturales.gva.es.

Peisajul Albufera se schimbă de-a lungul anului datorită variației de culoare a lanurilor de orez.

Cele mai bune luni pentru vizită sunt cele de primăvară, când padurile de orez sunt acoperite cu apă și reflectă lumina soarelui.

La sfârșitul lunii iunie și iulie, planta de orez este deja ridicată, iar peisajul se schimbă complet, deoarece devine o manta verde, care se va îngălbeni în septembrie, când se va colecta orezul.

Cum s-a format

Formarea Albufera a avut loc în urmă cu 1,8 milioane de ani, în urma închiderii golfului printr-un cordon prin depunerile aduse de curenții marini între Valencia și Cullera.

Separarea definitivă între Albufera și mare a avut loc în perioada romană.

Inițial, suprafața lacului a fost mult mai mare, de 30 de ha, dar pe măsură ce s-au extins zonele de cultură s-a micșorat și suprafața acestuia până când a ajuns la cea de astăzi, 24 ha.

Puțină istorie

Albufera a fost cunoscută încă de pe vremea romanilor. Musulmanii au continuat exploatarea piscicolă a într-un mod organizat.

Pescuitul a fost o îndeletnicire de bază în zonă și după cucerirea teritoriilor de către Jaime I.

Regii care i-au urmat la conducere, au permis perscuitul, impunând însă ca plată a cincea parte din cantitatea pescuită.

În 1857 activitatea de pescuit în Albufera a fost reglementată pentru prima dată printr-o lege. Pescarii s-au organizat în comunități, la acea vreme existând în trei localități: El Palmar, Catarraroja și Silla.

Din sec. al XIX-lea au fost introduse taxele, iar trocul cu condimente a fost înlocuit de plata cu monedă.

În prezent, datorită pescuitului excesiv, au dispărut multe specii de pești, iar altele se află în pericol de dispariție.

În 1865, lacul a devenit proprietatea statului, punând capăt mai mult de șase secole de proprietate regală.

La începutul în sec. XX, laguna a devenit proprietatea municipalității Valencia.

Terenurile pe care se cultivă orez sunt private.

Datorită importanței sale pentru mediu, Albufera a fost declarată Parc Natural în 1986. Din 1989 este recunoscută ca Zonă de importanță internațională.

Clima

Albufera are o climă mediteraneană, ceea ce presupune un climat blând și umed.

Temperatura medie a zonei este de aproximativ 18ºC, iar precipitațiile sunt de 454 mm pe an, deși acestea tind să fie concentrate toamna.

Fauna și flora

Laguna este locuită de o varietate de păsări migratoare, unele dintre ele pe cale de disparție.

Speciile de pești precum fartetul, samarucul, anghila, muleta sau basculul ies în evidență din fauna Albufera.

Cu toate acestea, Parcul natural Albufera este cunoscut pentru bogăția de specii de păsări, printre care se evidențiază rața roșie, flamenco, puful comun, ternul cu picioare negre, barza comună și pescărușul.

Din flora sa fac parte: dunele de coastă, mlaștinile sărate, pădurea mediteraneană (pin, ienupăr, mirt, cimbru, rozmarin, palmier) și zonele de trestie.

Unicitatea și frumusețea Parcului Natural Albufera fac din el un mediu de o frumusețe spectaculoasă, vizitat de turiști și localnici.

Fotografiile aparțin Valenciana.ro și sunt făcute la punctul de observare Raco L’Olla.

Viața din Albufera

Viața rurală din Albufera (început de sec. xx) a devenit mai cunoscută prin romanul lui Blasco Ibáñez, ”Cañas y barro”, care surprinde cu mare precizie realitatea socială a locului și a momentului.

Astfel, au devenit faimoase casele țăranilor de la acea vreme, numitele barracas.

Aveau formă triunghiulară și erau făcute din stuf, noroi și paie pe acoperișuri. Unele dintre ele pot fi vizitate și azi încadrul unor excursii organizate în Albufera.

După cartea lui Blasco Ibáñez, TVE, televiziunea națională spaniolă, a pus în scenă o serie cu același nume, încă apreciată în întreaga țară. Barraca în care s-a petrecut acțiunea filmului poate fi văzută într-o plimbare cu barca din El Palmar.

Din Parcul Natural Albufera fac parte mai multe localități, printre care: Albal, Albalat de la Ribera, Alfafar, Sueca, Cullera, Masanasa, Mareny Blau, Mareny de Barraquetes, El Palmer, El Perelló, Valencia, Castellar-Oliveral, El Palmar, Perellonet, Pinedo, El Saler.

În foto, baracca Tio Arranda din El Palmar. Fotografia aparține Valenciana.ro

Cum ajungi din Valencia în Albufera

Cu mașina: Autostrada Saler V-15 pleacă din Valencia și traversează parcul de la nord la sud până la Saler.
Cu autobuzele companiei municipale de transport EMT, Liniile 24 și 25, 1 călătorie/persoană: 1,50 euro.
Valencia Turistic Bus (dus-întors Valencia-El Palmar): 1 călătorie/personă și o plimbare cu barca: 17 euro. Despre Valencia Turistic Bus, aici.