Asador Boro. Cartofi la rotisor în zeamă de pui. Unde mănânci în Valencia ca la mama acasă

Acest articol nu este despre mine, deși începe cu o confesiune: nu îmi place să gătesc. Când vine vorba de bucătărit, mâinile îmi devin instant două palete de lemn. Și ca și când n-ar fi suficient, singura lor menire pare a fi să se încurce una pe alta. Ce am făcut după ce m-am mutat în Valencia? Am găsit o ”mamă”adoptivă: Asador Boro.

Cine este Asador Boro

Când am venit în Valencia, am cochetat cu bucătăritul, dar fără succes. Propriile limite nu le-am putut depăși. Văzându-mi preocuparea pentru mâncare gătită, gazda mea de atunci, mi-a recomandat comida para llevar.

– Sunt localuri în care se gătește mâncare, doar că nu poți mânca acolo, o iei pentru acasă. Încearcă cu încredere, spaniolii își cumpără de aici! Atât doar că aici se gătește sărat.

Apoi mi-a recomandat câteva din cartier. Le-am încercat pe toate și chiar câteva în plus. Avusese dreptate: cu excepția a două locuri, peste tot mâncărurile păreau făcute din sare. Asador Boro era unul dintre ele. În sigla lui scria și ”comida casera”; adică mâncare de casă.

La primele cumpărături aici, am revenit pentru calitatea mâncării. Însă într-o zi de mare nevoie culinară și lipsă de oferte, aveam să îi descopăr și programul. Era duminică și în apropierea mea nu era deschis niciunde în afară de Asador. Avea deschis inclusiv sâmbăta, duminica și sărbătorile legale, zile în care majoritatea localurilor de acest gen au închis. Programul i-a rămas acelaș și în prezent.

Cum duminica și sărbătorile legale, supermarketurile sunt închise, singura soluție rămân restaurantele. Și ele deschise după programul spaniol, puține în timpul prânzului…. Aspectul material era și el important, mai greu să găsești un loc în care să mănânci bine, dar și sub 14 euro.

Cu timpul, am mai încercat diverse localuri, dar concluzia finală a rămas aceeași: Asador Boro.

Deși am devenit o clientă constantă, curiozitatea nu m-a împins mai departe de paella valenciană, fideua, paella de mariscos, arroz al horno….. îmi place orezul și aș mânca fără oprire.

Cocido completo sau puchero valencian

Totul s-a schimbat într-o zi, când în Valencia a venit un val de gota fria. Cerul era o conductă spartă din care curgea apă continuu și în rafale. A trebuit să ies din casă, aveam treabă la bancă. Așa că m-am dus și să cumpăr mâncare. Când am ajuns la Asador, eram tocmai ieșită de sub duș doar că îmbrăcată. Intrasem în local și apa tot mai curgea de pe mine, din haine. Asta i-a atras atenția celui care servea clienții și mi-a reținut figura. În perioada care a urmat, cu un zâmbet, cu glume mici, am legat comunicarea. Și într-o zi, probabil sătul de câtă paella comandasem comparativ cu câte feluri de mâncare are, m-a întrebat:

– Ai mâncat cocido completo?

Încurcată, i-am spus că nu știu ce e.

– E o mâncare gătită cu legume și carne.

– Nu, îi răspund, tot ce am mâncat gătit și cu specific este puchero valencian.

– Ei, ăla e, i s-a luminat fața, doar că are mai multe denumiri! El de fapt e specific din zona Madridului.

– Ai pucherooo?? mai să-mi sară ochii peste tejghea.

A confirmat din cap cu satisfacție.

– Sigur că vreau!!

– Uite, a revenit, în fiecare zi avem un meniu. E format din două feluri de mâncare și un mic desert. Ieși mai bine ca bani decât dacă cumperi un singur fel. Meniul costă 6,50 euro. Iar în fiecare vineri să știi că parte din meniu e cocido completo.

Pentru cine nu știe, cocido completo sau puchero valencian este un fel de mâncare doi în unu. Se fierb diverse legume (cartofi, morcovi, ceapă, varză, păstârnac, napicol, un tubercul de forma păstârnacului, năut sau orez) cu bucăți de carne de diferite proveniențe: pulpă de pui, de porc sau genunchi, coadă de porc, cârnat, șorici, chiftele fierte, vită. Zeama rezultată, care e de fapt un concentrat, se înmulțește și diluează cu caldo, un adaos lichid ca o supă. Se găsește în supermarketuri și este făcut special pentru diferite tipuri de mâncare. Întâi se servește supa caldă cu năut sau orez, apoi felul doi care este format din legumele și bucățile de carne. Dacă rețeta, chiar și așa șchioapă, am reușit să o redau, gustul îmi e imposibil. Și dacă mai adaugi și un pahar de vin roșu bun, nimic nu mai poate fi adăugat.

 

Pentru prima oară am mâncat puchero valencian într-un restaurant. Nu m-am gândit nicio clipă că l-aș putea găsi și într-un local comida para llevar, credeam că aici se gătesc doar mâncăruri gen paella, pui la rotisor și cartofi prăjiți.

După ce am mâncat primul cocido de la Asador Boro, am început să aștept ziua de vineri. Nu pentru că ar fi venit sfârșitul de săptămână, ci din rațiuni culinare.

Paella, falcă de purceluș și multe altele

Era ziua dinainte de San Josep, 19 martie, sărbătoare legală, când magazinele sunt închise. M-am dus la Asador. În stradă o coadă mică ieșea din local. M-am așezat și eu. Când am pășit înăuntru, am dat de ceva agitație. Ceva mai mult personal ca de obicei, iar mâncarea se împacheta într-un ritm aproape robotic. Atunci mi-au atras atenția cele două dulapuri cu pui la rotisor. Fuseseră acolo dintotdeauna, dar nu am putut vedea mai departe de diversele paella. Rânduri de pui ce se învârteau, iar sub ele cartofi pentru care se scurgea zeama puilor. Nu am rezistat și am cerut și eu jumătate de pui și patru jumătăți de cartofi. Surpriza avea să vină înainte de a pune capacul pachetului, când Asador cu o cană de metal a luat din acea zeamă a puilor și a turnat peste jumătatea de pui din pachet. Acasă mi-a fost imposibil să mă abțin de la a înmuia pâine proaspătă în sosul acela. Asta după ce am încălzit cartofii în sosul acela de pui…

Am început să împărtășesc pe Facebook imagini, impresiile mele de la Asador Boro și prețuri. Fără să știu, un amic virtual aflat în concediu în Valencia, s-a dus la Asador. După ce a trăit experiența, a scris în comentariul unei postări de-a mea:

– Confirm, mâncare bună la prețuri rezonabile! Mi-a plăcut mai ales falca de purceluș, dar și crema de zahăr ars (numită flan în Spania).

– Poftiiiim, ai falcă de purceluș și mie nu îmi spui?? mă duc a doua zi cu reclamație pe ton de glumă la Asador.

Zâmbește și ia un pliant de pe tejghea. Îl pune pe ea și îl deschide.

– Mujer, uite, aici este totul!!

– Aaaa, păi nu așa, eu vreau să îmi recomanzi tu.

Am râs amândoi.

– Îți pun?

– Normal, mai întrebi? Îmi plouă în gură de când am citit comentariul românului.

Da, acum pot și  eu să confirm și eu că sunt gustoase.

Când s-a apropiat vara, s-a închis sezonul cocido completo. Nu aș fi știut, Asador m-a anunțat cu o săptămână înainte, în caz că vreau.

– Vara, valencienii nu preferă mâncarea gătită.

Și datorită programului de vară, am cunoscut orezul acrișor-dulce, care i-a luat locul vinerea, am aflat că marțea, Asador face paella de verduras (paella de legume), preferata mea.

– Dar de ce nu faci paella de verduras tot anul?? E cea mai bună după mine!

A întins mâna spre tejghea, a luat un pliant cu meniul, l-a deschis și mi-a arătat:

– Mujer, uite, scrie aici. Dar știu, știu, tu ești jurnalist de teren, nu citești meniurile, mi-a spus râzând. Și dacă îți plac legumele, să îmi spui că pentru vineri pot să fac vinete umplute cu ciuperci și legume.

– Serioooos??

– Da, îmi spui doar.

– Să fie acum, vineri, două jumătăți de vinete, te rog.

Niște vinete a căror umplutură de ciuperci și ardei mi-a pocnit ușor la fiecare mestecătură. Și asta în timp ce se făceau tot una cu brânza-cașcavalul de deasupra, topit. Când am revenit la Asador i-am mulțumit și i-am spus că mai bine înlocuiește în meniu vinetele cu carne cu cele cu legume.

– Sunt amândouă.

– A, da?? Nu am timp să citesc, eu sunt reporter de teren, i-am răspuns râzând.

Istoria din spatele meniului

Știam că toate atmosfera de la Asador Boro trebuie să o prind într-un articol. Dar pentru asta aveam nevoie de el, personajul principal. După atâtea luni de glumit, eu nu îi știam numele. Am să îl rog să îmi povestească ceva despre el, dacă e afacerea lui sau e angajat și să-l întreb cum îl cheamă, am plecat într-o zi hotărâtă spre local.

– Noooo, îmi spune ferm, e afacerea mea, Maria. Iar despre mine ce să-ți povestesc? mă întreabă punând niște porții de paella persoanei din fața mea.

– Cum ai început, dacă ai preluat afacerea sau ai învățat de la părinți…. dacă te ajută cei din familie.

Felul în care a repetat întrebările mi-a spulberat orice speranțe de a avea ceva scris de la el. Încasează prețul, timp în care tac și aștept să termine cu doamna. Caut în minte să inventez ceva, mi-ar părea atât de rău să nu scot ceva pentru un articol….. dar până să apuc să spun ceva, dispare în spatele localului. Revine în niciun minut cu o hârtie mare în mână. O pune pe tejghea:

– Uite. Era acum 25 de ani.

Într-un format puțin mai amre decât un A4, n decupaj al unui articol de ziar. În foto, Asador în spatele tejghelei, unde punea paella când am început eu cu întrebările. Pe perete erau prețurile scrise cu cifre mari, negre. Sunt în pesetas. Pungile galbene cu cocoșul roșu, cele pe care le are și astăzi atârnau într-o parte. Nimic schimbat, doar Asador puțin mai tânăr.

– Două’șcinci de ani?? mă mir. Madre mia ce a trecut timpul!!

– Da!! Eu singur am început totul. Fusesem chelner, îmi plăcea să servesc lumea, dar am vrut ceva mai mult. Și am pornit pe drumul meu.

Două’șcinci de ani, îmi repetam în minte. Îmi amintisem că îmi spusese de curând că vacanța lui înseamnă o săptămână vara. Atât. Altfel, zi de zi, sărbători, el e acolo.

– Și zi de zi aici!

– Zi de zi.

– La ce temperatură lucrezi? îl întreb. Uneori vara e greu de suportat temperatura pentru noi, cei care cumpărăm și stăm în local 5 minute.

– Păi depinde, când e vară, înăuntru se fac 40 de grade.

– Dar de unde ești? îl întreb, gândindu-mă că cu întrebarea asta voi afla ceva uluitor. Pentru mine uluitor însemnând orice altă comunitate a Spaniei. Deja vedeam construcția articolului despre un om care a învățat să gătească specific unui loc deși nu era de acolo, cum totul e posibil….

– De aici, din Valencia, mi-a întrerupt gândurile. M-am născut în cartierul Carmen, lângă Plaza del Negrito.

– Serioooos??

– Da, da!!

Cartierul Carmen este inima orașului, Valencia istorică.

– Ce îți pun azi, Maria? schimbă subiectul.

Nu mai știu ce am comandat pentru că m-am întors imediat în capul meu să schimb direcția textului.

Stilul Asador Boro

Asador are așa, un stil aparte, e atent cu lumea, știe cât și cum să glumească. Când m-am întors să ies din local am văzut că în spatele meu era coadă. Schimbase subiectul strategic. Mi-am luat comanda și am ieșit. Scopul nu mi l-am atins, dar nici nemulțumită nu eram. Asador îmi dăduse acces la trecutul lui atât cât aveam nevoie. Motivul pentru care eu tot cumpărasem de la el nu erau informațiile în cifre și date, ci calitatea mâncării.

– Știi cum îți spun? l-am întrebat cu proxima ocazie.

– Cum?

– Mama mea de Valencia!

A râs.

– Da, da, nu râde, că mie nu îmi place să gătesc, dar în schimb, îmi place să mănânc bine. Și mama gătește bine …..

– Aaa, cu-atât mai bine pentru mine!

Când facem ceva, nu e vorba doar plăcerea pentru acel lucru. În el punem puțin din istoria personală, a părinților noștri și ce ne-au învățat. Iar când e vorba de mâncare, savoarea stă în toate ingredientele, în sos și-n condimente, dar mai ales în dragul cu care o pregătim.

PS: Acest articol nu este unul publicitar!! El este rezultatul experienței mele culinare cu Asador pe parcursul mai multor luni pe care am vrut să v-o împărtășesc și vouă.

În foto, cod prăjit cuardei copți.

Informații utile

– Adresă: Avenida del Puerto, 86, Valencia, 46023

– Program:

• Luni, Marți, Miercuri: 12.00 – 15.45
• Joi, Vineri, Sâmbătă: 10.00 – 16.00 și 19.00 – 22.30
• Duminică: 10.00 – 16.00

– Meniu și prețuri aici. Asador Boro are pizza, sandwich-uri, salate și multe alte feluri de mâncare. Pentru comenzi mai mari de 30 euro, se acordă discount de 20%.

– Comenzi și rezervări pe whatsapp: (+34) 963.626.111

– Comenzi online aici.

• La comandă, paella și orice alte mâncăruri din meniu.