Dacă ești în inima orașului Valencia, mai exact în Plaza de la Virgen și foamea îți dă târcoale, ai mânca ceva, dar nu pe săturate, am o recomandare: empanada de la Pizza del Carmen. Le-am testat chiar eu și nu o dată, așa că vorbesc în ”foarte” și gustoasă cunoștință de cauză.
Empanadas sunt o varietate de patiserie făcută din cocă, al căror conținut poate fi dulce sau sărat. În cazul de față, sărat. Ele pot fi umplute cu carne, ton, ouă, roșii, spanac, brânză, șuncă cu mozarella, legume, ciuperci sau orice combinație dintre acestea. Sigur, sunt diferite tipuri nu se folosesc toate la un loc. Se pot prepara prin prăjire în ulei sau coacere în cuptor.
Ți-am lăsat gura apă? Te cred, știu cum este; eu însămi sunt o pofticioasă. Dar scopul articolului nu este să-ți fac în necaz, ci să-ți dau o informație utilă. Așa că rezistă, înghite-n sec și citește mai departe dacă ai de gând să vii prin Valencia.
Locul unde poți cumpăra așa ceva se numește Pizza del Carmen.
Ca aspect s-ar putea să nu-ți inspire încredere. Este genul de foarte mică afacere artizanală în care proprietarii sunt mai mult ocupați cu munca și mai puțin cu imaginea. Panourile de reclamă, roșii cu imagini de burgeri, cartofi prăjiți, empanada, sandwich-uri nu sunt deloc atractive. Fac trecătorului o prezentare a meniului: aici mănânci ceva ”pe fugă”.
Ce mâncare găsești?
În primul rând trebuie să știi că Pizza del Carmen nu este un local cu mese și scaune, deci nu poți mânca stând jos. Doar în picioare, la una din cele două tejghele mici prinse afară, de zid sau undeva în zonă, găsind un refugiu decorativ din piatră, cum am făcut eu. M-am așezat pe el, am rupt punga de hârtie în două și am savurat.
Mi-am cumpărat o empanada cu carne de vițel și una cu șuncă și mozarella și l-am rugat pe vânzător să mi le încălzească puțin în cuptor. Când am trecut la atac, am constatat din nou plăcut coca cea puțină. Aici e pusă doar ca să țină laolaltă ingredientele dinăuntru, nu ca în alte părți, în care ai impresia că în cocă s-a strecut din greșeală niște umplutură.
La cea cu carne am descoperit că avea și bucăți de ceapă și măsline, iar carnea nu se pierdea într-o pastă în care nu distingeai nimic. Și ca să fie bucuria mai mare, nici sărate, nici picante. Aveau gustul ăla așezat și potolit al unei mâncări căreia îi simți ingredientele. Iar pe deasupra erau făcute la cuptor și nu prăjite.
După cum spune și numele, în primul rând găsești pizza. Nu este o varietate mare, să nu-ți închipui că te duci și ai de ales între douăzeci de feluri de pizza. Eu nu am mâncat, dar chiar și bucățile din vitrină, la orice oră m-am dus, arătau apetisante. Sunt o persoană pretențioasă la mâncare, iar când văd bucățile de pizza obosite, mi se taie orice poftă. Apoi mai găsești calzone și canelone, patiserii italienești ce fac parte din aceeași categorie.
Cât costă?
Empanada sau empanadillas găsești la toate patiseriile din oraș. Până acum nu am plătit mai puțin de 1,50 euro. Și asta la dimensiuni și cantități mai mici. La Pizza del Carmen, o empanada costă între 1,80 și 2 euro și este mai mare decât găsești în patiserii. Un canelone costă între 3 și 3,50 euro, iar un calzone 4 euro.
Cum ajungi la Pizza del Carmen
Localul este situat pe Calle Cavallers (Cavalleros) nr. 12, care pornește chiar din Plaza de la Virgen. Dacă vii de aici, se află undeva pe dreapta străzii, la maxim 5 minute de mers pe jos.
Empanada, personaj internațional
Acest fel de mâncare nu este tipic spaniol. Empanada este doar denumirea spaniolă.
El este tradițional în multe alte țări sub nume specific locale: în Italia calzone, în Turcia börek, în Egipt de Hawawshi, în Siria, Egipt, Iordania, Liban, Palestina fatayer.
Originea sa se găsește în obiceiul păstorilor și călătorilor de a umple pâinea cu carne sau legume. Era mâncarea pe care și-o luau cu ei la drum. De-a lungul timpului, locul pâinii a fost luat de aluat și conținutul rece de cel gătit.
Câtă Spania atâta empanada
În Spania, empanadas sunt consumate în aproape toate regiunile, dar Galicia se consideră zona de origine.
Numele provine din cuvântul spaniol ”empanar” al cărui prim înțeles este “de a închide ceva în pâine pentru a coace în cuptor” (am făcut o traducere exactă). Ele au fost adaptate specificului fiecărei zone sau comunități. La patiseriile din orice parte a Spaniei le veți întâlni sub denumirea de ”empanadas”. Doar cele pregătite tradițional poartă alte denumiri și au conținutul diferit.
În Insulele Baleare sunt denumite ”formatjades” și sunt umplute cu brânză sau carne, în Mallorca ”cocarrois” și au conopidă, spanac, migdale, stafide, nuci de pin sau ceapă. Bucătăriei madrilene îi sunt tipice empanadas cu carne de vițel sau ton. În Insulele Canare tradițional li se spune ”trucha”, adică păstrăv și sunt realizate din foetaj, fiind tradiționale de Crăciun. În Catalonia sunt cunoscute ca și ”clotxa” și sunt umplute cu roșii, șuncă, hering, legume sau cârnați. În Galicia, ”empanadas gallegas” cele mai comune sunt cele de ton, dar se fac și carne de porc, sardine, anghile, scoici, midii sau carne de pui.
În loc de concluzii:
Te rog nu mă înjura!! Sigur că ai fi putut savura o empanada în lipsa acestor informații! E posibil ca acum chiar să mă urăști! Dar m-a furat curiozitatea și am zis să o împart cu tine împreună cu mica mea experiență gastronomică. Dacă vii în Valencia, sigur îți vei aminti de acest articol. 🙂
PS: Pentru calitatea pozelor sper să mă scuzi. Am fost în locație într-un inerval orar însorit și oricât am încercat, cum era aglomerație, nu am putut închide ușile. 🙂